Cunti e dici

Cunti e dici
di Er. Ga.

Mo mi cunti e pua mi dici
Duva fhusti ajieri sira
Ti dassai cu quattru amici
Ma ti pierzi pua de mira.

Io no’ sacciu e no’ mi spiegu
A chi vi serva st’adunata
E fazzu buonu e mo ti spiegu
Ca pe mia è na buffonata.

Chi nci truovi tu de stranu
Si ogni tantu ni vidimi
Tornau n’amicu americanu
E ni ncuntramu mu parramu.

De quand’ierumu cotrari
Ni criscimmi tutti assiemi
Pua arrivau lu militari
E cominciaru li problemi.

Cui partiu pe’ nta Milanu
Cui a Torinu, cui nta Roma
Nc’e’ cui jiu cchjiu’ luntanu
Mu si pigghja nu diploma.

Puru tuna si nci pienzi
Ti nda jisti pe’ cinc’anni
E no’ mi dira “su scemenzi”
E ca no’ provocasti danni.

Ti ricuordi chigghu trenu
Tuttu curmu, paru paru.
Chiggha puzza de vagoni
Cuomu fhussa “u tavernaru?”.

Nc’era puru cui partia
Cu na navi sdarrupata
Cu a speranza si nda jia
Nta l’America arriccuta.

L’attru jiuornu rientrau
Doppu appena cinquant’anni
Pemmu ncuntra a cui dassau
E l’amici do’ sangiuanni.

Fhorse ancora ti ricuordi
Ca abitavanu o Carvaru
Cuomu fhai pemmu ti scuordi
Mastru Ntuoni lu scarparu.

Risolava scarpi viecchj
Mpingia attacci e supatacchi
Tuttu ntuornu catapiecchj
E strati chjni de palacchi.

Già passaru cinquant’anni
E vo’ mu trova li sua amici
Puru chigghi catananni
E a stu puntu, chi nci dici?

Chiggha busta duva stacia?
Cu li fhotu de cotrari
Ha mu vijiu si nci piacia
E si ricorda i “betulari”.

Chigghi fhotu nta la villa
Nta lu campu o a lidu e mara
Si nci vena la scintilla
E si comincia a ricordara.

Già domanda e certi amici
Chi purtroppu no’ nci sunu
E no’ sai chi hai mu nci dici
E si è giustu e opportunu.

Cuomu fhai pemmu nci dici
Ca Michieli si nda jiu
Totu e Brunu, i miegghjiu amici
Si li chjiamau e li vozza Ddio?

De li fhimmini na stragi
Tra Rosetta cu Bettina
Nci mandamu dui suffragi
Ad’Antonella cu Cettina.

De Nicola, Giuanni e Vitu
Anna, Peppa e puru Lina
Certu resta allibitu
Fhu pe tutti na rovina.

Ma pecchi no’ nci parrati
De li fharzi de’ Don Mariu
De li Bettuli affollati
E vi scriviti nu sommariu.

De li sindaci passati
De lu mara sempre giallu
De li casi sdarrupati
O de’ i cerasi e Pinu Gallu.

De li squatri de palloni
Propi chiggha chi vinciu
Chi arrivau a la Promozioni
E de corpu pua fhalliu.

O de chigghi d’Acconia
Chi testardi vanu avanti
Chi perdia e pua vincia
E tutti quanti su cuntienti.

Si ha voglia mu camina
Lu portati a la Rugheggha
Ca nc’e’ all’umbra na panchina
E ncuntra ncuna vecchjiareggha.

O lu portati a Santu Lia
E s’e’ veru curinghisi
Vida puru Gizzeria
E lu Platanu de Vrisi.

Si nchjianati a la Contissa
E lu cielu esta serenu
Nta la testa già si fhissa
Sia lu jioniu ca u Tirrenu.

Ma purtroppu su convinta
Ca nta tutti st’adunati
Li discurzi su’ na fhinta
E cu lu vinu esagerati.

Ca l’amici su na scusa
Si a li carti fhai lu fhrancu
Ca ognunu e vui nd’abusa
Sia de russu ca de juancu.

Viva tu ca vivu io
Nu bicchieri tira n’attru
Nci vo’ sulu a manu e Ddio
Pemmu vi nda jietta quattru.
Er. Ga.

Le baracche di Curinga

Pino Sgromo

(Lamezia/Curinga )

Nato a Lamezia Terme, ma di Curinga, ha studiato al liceo scientifico di Lamezia Terme e poi Giurisprudenza all’università Statale di Milano. Lavora a Genova nella pubblica amministrazio­ne. Inizia a scrivere in dialetto componendo varie invettive sati­riche rappresentate nel contesto di manifestazioni di protesta. La poesia l’ha appresa grazie a suo padre che gli recitava vecchie po­esie dialettali. Oltre alle composizioni dialettali, da quando aveva quindici anni, scrive poesie in lingua italiana.

Le baracche di Curinga

Nta na prajia apparata
de lu viearnu e de lu vieantu
tutta Curnga a matinata
scindia a mara assai cuntientu.

Cu lu sula do’ matinu
cura n umbra s’allongava
de na cruci chi dicianu
ca lu postu prenotava.

Si levava tanti vuci
chi lu vieantu pua ’mbiscava
a lu cantu tantu duci
de u martiaddu chi pistava.

E ‘ncigniavi a scarricara
tavuluni e cannizzuàli
si mentieanu a fatigara
e li randi e li figghiuàli,

’nc è lu mastra cu u livieaddu
Cu è appricatu a lu scavara
cu è ’ngarbatu cu lu martiaddu
‘nd’ava tavuli e ’nchiovara.

‘j4ta nu lampa de colori
cuàmu passa la risacca
terminati su i lavori
ed è pronta la bbarracca,

està pronta la flirischera
già li letta su acconzati
e li commidi a mugghjiera
ava tutti preparati.

Cu i bbarracchi preparati
de sta ggiànti tantu stanca
fliinarmente era estati
senza nente mu ni manca.

L’aria muta da matina
‘nta lu cora si posava
cuàmu u sula supa a rina
quandu u joarnu ni portava.

Ogni juarno a matinata
si levava u piscatori
cu la barca carricata
jia mu pisca tri qoattr’ori.

Pua cchjiù tardu li pisciari
quasi quasi pè dispieattu
cu l’alici e i calamari
ni jettavano do lieattu.

E Nicola jia cantando
lu sentiano de lontano
rrobba bella sta arrivando,
mbicinati cchiano cchiano”.

Li cotrari arrossicati
si imbolavano nta mara
e na vota pua vagnati
no bbolianu cchiù tornara.

De ‘nta l’acqua pua nescianu
cu li mani ormai arrappatti
a bbarracca si ‘nda jianu
tutti quanti cchiù ‘ncamati,

e mangiavi a panza cchina
ma la fhami no passava
jivi allora ddà a vicina
e na tavula t’amprava

de patati o malangiani
o de surici de mara
cu chidd’ uagghjiu ‘nta li mani
‘nda mangiavi na coddara.

Pua si l’umbra da fhrischera
era poca e no bbastava
a pineta sai ca ‘nc’ era
duva ognunu s’arripava,

de la strata principali
de ‘nta 1’ arvuri sentivi
cchiddu cantu de cicali
e ‘nta n’attimu dormivi.

A la fhini de lu juàrnu
quiàdu u sula si curcava
ti dicia domana tuarnu
e ‘nta mmara si jettava.

‘Nta su scuru de la sira
ogni lume s’appicciava
e la vuci cuàmu u dira
de li puarti s’affacciava.

L’uacchi suli si chiudianu
e la vuci de lu mara
cu li stelli chi cadianu
ti fhacianu addormentara,

e lu vieantu chi fhuffhiava
de nu muarzu e cannizzola
tuttu quantu t’abbrazzava
quandu iàri ‘nta i linzola.

Sieantu ancora chidd’adduru
de lu lignu e de lu mara
chiuda l’uacchi ed è sicuru
no tu pua no ricordara.

L’AMURI E’ NU VIAGGIU ‘NTRENU

L’AMURI E’ NU VIAGGIU ‘NTRENU

Buragina Elia

(canto)

 Lu discu è virdi, ecco la speranza
Lu trenu li progetti chi hfacìmu
Li binari la strata chi sbattimu
Li vagoni la casa chi pensamu.

(il treno fischia e parte)
Mo chi ‘nviaggiu nui dui ni mentimu
Ostaculi pe’ strata no’ trovamu,
si discu russu pe’ casu vidimu
cu nu baciu d’amuri lu cangiamu.

(il treno fischia)
Eccu carina mia, stiamu arrivandu
A lu paisi chi si chiama AMURI,
sempre cchiù ni stacimu avvicinandu
duva tuttu ‘nci farannu tanti auguri.

(il treno fischia)
Ti canuscìvi ch’eri na zitella
Mo chi si randa si na bella hfigghjia
Mo chi arrivamu hformamu casicella
E intra n’apirìmu na hfamigghjia.

(il treno rallente, linea interrotta)
Scindìmu cara mia, dammi na manu
Ca sempre ricchi esser no’ potimu
Alcuna volta avìmu mu ni aiutamu
A modu ca la hfami no’ patimu.

(il treno fischia, linea aggiustata, camminare adagio)
E quandu vecchiarelli nui simu
La gioventù sempre ni ricordamu
Ma oggi chi la vita cominciamu
Cu stu baciu d’amuri ni ligamu. (si baciano)

(il treno fischia, si ferma, fine della corsa)

LU SCARPARU

LU SCARPARU

Buragina Elia

Cu ave scarpi rutti mu li porta
A la putihfa mìa, supra la chjiazza,
de’ sola nova ajiu grande scorta
chjiara cuomu la luci, senza chjiazza.

‘Na signora vinna pe’ nu taccu
Chi ruttu avìa, mi dissa: quantu pagu?
Duicientu liri, no’ sunu assai perbaccu
Mi guardau ‘nfacci e disse: siti magu. . . .

No’ sugnu magu, ma la vita stanca
A fara tac tac cu la sola
Nu cunticiegghu ajiu già a la banca
Si no’ guadagnu non’aumenta, vola.

E cu li tacchi mia vui v’arricchiti?
Na’ riduzioni la potiti hfara,
la rispundivi: ma vui paccia siti?
Nu cientu liri, l’hajiu de guadagnara.

O Dio, cu pocu tiempu chi perditi
Tantu ‘nci teniti a guadagnara?
Signora, si de ccà vui no’ nesciti
Cu mali garbi vi hfazzu scappara.

Siti tamarru, scusati ca vi chjiamu
De li ciabattini chistu e cchiù s’aspetta,
vinni cca vui, de tantu tiempu v’amu
ma mi ‘nda accuargiu, su puru io scorretta.

Suonnu

Suonnu

(Er. Ga.)

Quandu u stomacu l’hai chjinu
E a cuscienza l’hai pulita
Basta sulu nu cuscinu
E ti ricriji tutta a vita.

Ma quandu sini ndormiveglia
No’ controlli cchjiu’ la menta
E no’ sienti mancu a sveglia
E tanti cuosi ti rammenta.

Vajia ngiru nmodu stranu
Parra, senta e si ricorda
Ti riporta cchjiu’ luntanu
ggha ti dassa e si nda scorda.

Ti ritruovi a lu paisi
Cu l’amici de’ na vota
Tutti quanti curinghisi
Nta la chjiazza rumorosa.

Giuanni, ntuoni, totu e micu
Parmu, giacumu e vicienzu
Nugghu e nui fhu mai nimicu
Ed’e’ a chisti chi io pienzu.

Ni cuntavumu ogni jiuornu
Mu jiocamu a lu palloni
E non’era mancu scuornu
Pe’ cui era nu bidoni.

Li carrieri e li rioni
Tutti chjini de’ cotrari
Fhurbi, sbierti e bacchettoni
No’ cercavanu dinari.

Sulu jiuocu e passatiempu
Si jia ngiru e si scarava
Ma quandu ierimu nto campu
Puru a fhami ti passava.

Tuna Totu, jiuochi mporta
Sandru e Giacumu ndifhesa
Parmu e Cicciu  mu sumporta
Palla a Peppa, e i fha cinesa.

Brunu jioca all’ala destra
Giuanni fhacia lu terzinu
Nc’esta Ernestu a la sinistra
E stai sicuru ca vincimu.

E Vicienzu duva jioca?
Dissa Parmu a cumpagnia,
Cuomu a Micu mu s’apprica
E pemmu sta vicinu a tia.

Sandru e testa respingia
Pemmu sarva la difhesa
Mentre Giacumu cadia
Zumpa Totu e fha na presa.

Nta lu suonnu m’agitava
E volava campu campu
Sentia Peppa chi gridava
E fhicia gollu nta nu lampu.

Mentre ierumu abbrazzati
Ntisi fhorta nu fhrastuonu
Apru l’uocchji e su sparuti
Cchjiu’ veloci de lu truonu.

Mi ritruovu nzonnicchjiatu
Guardu e giru tuttu ntuornu
Era tuttu trasudatu
Pecchi’ tuttu era nu suonnu.

Er. Ga.

Amici

Amici

(Er. Ga.)

Non’e’ sulu nostalgia
Ca nc’e’ puru soffetenza
Ca no’ su’ duva voria
E suppuortu mpenitenza.

E non’e’ pecchi lu dici
Pe’ li gienti e pe’ li strati
Mi dispiacia pe’ l’amici
C’haju spessu trascurati.

No’ pretendu pemmu jiuocu
A calcetto o a lu palloni
Ma armenu pe’ nu puocu
Mu fhacimu li sbruffoni.

No’ su mancu espertu e carti
Com’è’ Parmu, com’è Cicciu
Ca pe’ igghi è propi n’arti
Ma pe’ mia è nu pasticciu.

Io, cu Giacumu e Vicienzu
Tutti tri malati e cora
Ni movimu cu discienzu
Cu a Speranza ca migliora.

Ma si pienzu ad’attri amici
Chi tra nui no’ nci su cchjiuna
Io no’ sacciu tu chi dici
Ca disperu pua decchjiuna

Ntuoni, Peppa, Rosa e Totu
Cu Michieli, Giuanni e Francu
Fhu nu veru terremuotu
Si nci pienzu sugnu  affrantu.

Troppu giuvini spariru
Nto’ momentu de la gloria
Nci fhu l’urtimu respiru
Ma restaru nta memoria.

Pe’ virtù, pe’ ntelligenza
Pe’ la bona educazioni
Nci bastava la presenza
E attiravanu attenzioni.

Si parrava de la scola,
De’ politica, elezioni
De’ Rivera e de’ Mazzola
Cu rispettu e cu passioni.

No’ mancava l’argomentu
Ne’ la grinta o nu palloni
Tuttu era nu turmientu
Ma de cchjiu‘ l’emigrazioni

Si penzava a cui partia
Cui de’ nui potia restara
mu guadagna si potia
E chi lavoru potia fhara.

Sandru e Brunu si nda jiru
Lu paisi abbandunaru
Pe’ l’America partiru
E de’ tandu no’ tornaru.

Nui chi fhummi fhortunati
E restammi a lu paisi
N’arranciammi pe’ li strati
Superandu fhami e crisi.

E sfruttammi l’occasioni
Chi la scola ni dunau
Conquistammi profhessioni
Chi ngghu e nui mai si sonnau.

Simu ancora tutti amici
Affettuosi e rispettosi
Fhuru tanti i sacrifhici
Ma de cora generosi

QUANDU ERA IO COTRARU

QUANDU ERA IO COTRARU

(Er. Ga.)
Quandu era io cotraru,
puocu ranu nto’ granaru,
pe’ ogni strata e ogni vijiuolu,
ncuntravi sempre ncunu fhigghiuolu.

Purvulata supra e sutta,
t’arrivava nta la vucca,
de ciucci, puorci e de gagghini
tutti li strati eranu chjini.

Grida e schiamazzi
de fhigghiuoli abbarundati
Sentivi de ogni vicu,
puntuni e pe’ li strati.

Ragghjiu de ciucci
e abbajiara de cani
eranu pe’ tutti
segni de richiami.

Uomini e fhimmini
tutti abbarundati
Cu zzappi, runchi
e pe’ fhara vucati.

E tanti vuoti
arrivava la sira,
avivi fhatigatu
pe’ fhara menza lira.

Quantu vuoti,
e la memoria no’ m’inganna,
zziema rescìa mu fhacìa
menza canna.

E pua Mamma,
cu nu fhilu ncorcinatu,
de li mani
nci nescìa lu lavuratu.

Pana de viscuottu
e scadi assulicchiati,
cipuggha cu posedda
sfamaru fhamigghiati.

Verdura d’ogni tipu
inchìa la cassalora
e la gente s’adattava
pe’ tala nommu mora.

Na fhrasca de livara
mpenduta cu nu chjiuovu ,
dicìa ca nc’era vinu,
però de chigghu nuovo.

Pana de fharina
però de chiggha ijanca,
no’ si nda vidìa pe gula
ne’ a destra e mancu a manca.

Vicienzu Caramicu,
ancora esta arrimisu,
ca li piedi nta li scarpi
mai si l’havia misu.

Quandu li potta avira
si ntisa nu fhigurinu,
si li mentia a la chiazza,
ma fhina nta pruscjinu.

Lu fhrata povariegghu
si fhà l’inalazioni,
si parta pè Caronte
cu attri ‘nprocessioni.

Nci dissa pua n’amicu
“stu pana esta integrali”,
pecchì no’ ti l’accatti
ca ti caccia d’ogni mali?.

Si tuna sì cunvintu,
accattatillu a jiosa,
ca a mia no’ mi nda para
ca esta na gran cosa.

De chistu nda mangiai
de giuvini e cotraru
li gargi mi scorciai
chi ancora sientu amaru.

Cumpara Lia Scupazzu
de tiempu era emigratu,
attraversau l’oceanu
cuomu nu disgrazziatu.

S’havia ripiccicatu,
sistematu cu li cazzi,
si nda tornau a Curga
ca ggha non nc’era razzi.

Chi dira mo’ de chisti,
sia giuvini e cotrari,
chi mangianu la pizza,
nutella e cuosi strani?

Mu dura certamante
a tutti nci auguramu
Però, si jiamu arriedi ,
adduva n’aggrappamu?

  • (tra osservazioni, racconti ascoltati e realtà vissute)

Quandu vitti a Parmu sulu

Quandu vitti a Parmu sulu

di Er. Ga. dedicata al mio amico

Quandu vitti a Parmu sulu
Assettatu ‘nta lu Passu
Domandai: duva sunu
L’attri gienti, ijiru a spassu?

Nd’havìa tanti de’ perzuni
Ma, passaru a nova vita,
E tant’attri emigraru
Pe’ lavoru e no’ pe’  gita.

Mi ricuordu mastru Micu
Mastru Giulu e don Peppinu
A lu Tonzu e mastru Vitu
E mastru Pietru cu lu vinu.

A Giuseppe, a don Pasquali
Cu li mani nsanguinati
Chigghji gienti a Triccannali
Chi fhacianu li vucati.

Io la notta no’ dormivi
Ca penzava a Parmu sulu
Pua la fhotu rividivi
Ma, ni pigghjia pe’ lu culu?

Tanti machini ggha fhiermi
E l’autisti duva sunu?
Tutti quanti sunu nfhiermi
E de sani mancu unu?

No’ nc’è propi de’ cridira
Ca lu Bar è spalancatu
Ncunu ha puru de’ servira
Si nci cierchi nu gelatu.

Ca na vota nta sta chjiazza
Tutti i jiuorni nc’era fhera
Cu perzuni d’ogni razza
Recitandu na preghiera.

E sentivi ncuna serra,
Nu martiegghu chi pistava
Cui de’ l’uortu la sua terra
Era ggha chi la zzappava.

Nc’era puru cu tessìa
Tanta trama pe’ linzola
Licrezzuzza chi mentia
Li canniegghi nta la spola.

De la chjiazza si sentìenu
De’ lu Spizzu, a Petrachjiana
Tutti chigghji chi tessienu
E cu mpurnava mu fha Pana.

Nc’era puru cu assettatu
A lu muru de’ lu passu
Si fhacìa lu sbinturatu
Chi sembrava nu gradassu.

Vacabundi nd’happa sempra
No’ mancaru i mbrijiacuni
Nci fhu puru cu havìa tempra
E cu fhacìa lu chjiacchjieruni.

USANZI PAISANI

USANZI PAISANI

Don Mario Frijia (anni ’50)

Nta sta speci de paisi
nci su’ gienti d’ogni razza:
nc’è cu’ campa pe li spisi
e cu’ gira chjazza chiazza.

Nc’è cu’ vaja a la jornata
e cu1 sempra a ncunu hfundu,
ma nc’è puru la girata
pe lu veru vacabundu.

Nta na mandra sempra nc’cesta
pe davieru lu tignusu
chi non è surtantu pesta
ma nu piezzu de hfetusu.

Nd’ha de tutti li partiti
e de tutti li culuri,
cavatusi e scimuniti,
arroffiani e sfruttaturi.

Pe davieru su’ arrimisu
E no riesciu a capiscira
cuomu è allegru cu lu risu
cu’ non hava mancu lira..

Chi ha de hfara lu cristianu
senza mpiegu e senza giobba?
Mu si trova sempra nchjanu
ha de jira pe mu arrobba? !

Ognidunu volarissa
la hfatiga a tavulinu
pe mu hfuma e mu h£a hfissa
lu Siqnuri e lu Mbombinu.

LU SACCU

LU SACCU

Domenico Vono

No m’avia dittu nuddu chi mportanza,
lu saccu, nta lu mundu potìa avira,
nu saccu chi, parrandu cu crianza,
sutta li piedi ti lu pua mentirà.

Però, sicundu Pusu chi nda fai,
ti porta nta lu mundu de lu bena,
pe chistu, mu si scanza d’ogni guai,
ognunu nei cumbena mu lu tena.

Nc’è cui mu l’usa menta li carvuni,
cui cuosi de valori supraffìnu,
nc’è cui lu chiama saccu cui saccuni,
cui lu chiama sacchettu o sacchettinu.

S’adatta sempe a tutti li misuri
ca no ni serva a tutti quanti gualu,
ad unu ha mu nei fa d’ammucciaturi,
a n’attru mu lu mustra pe rigalu.

Ognunu de lu statu chi si trova
nu saccu dda nc’è sempe mu si tena,
ncunu vorìa lu saccu d’attru ’mprova,
mu vida quala miegghiu nei cumbena.

E beru ca stu mundu è fattu a scala,
 mu sagghi nu scaluni nei vo forza,
ma cui lu saccu tena pemmu vala
sagghia volandu senza mu si sporza.

Truovi nu capu sempe ogni scaluni
chi no si sturda de li fatti tua,
cui s’arrampica sbertu, cui a trappuni,
ma ognunu strappa cu lu saccu sua.

E no nc’è nuddu mu si po’ sarvara,
mu dìcia ca lu saccu no lu porta,
ca prima o doppu certu nci cumpara
la scusa mu sta cittu e mu sumporta.

Puru sua maestà, lu re mperzona
nci su momenti chi ha mu si ribassa,
dìcia, cuomu si fussa cosa bona:
vasciati vruddu ca la chijna passa.


La Lira Pisanti

Domenico Vono

LA LIRA PISANTI

Scialamu finamente, nci volia,
com’era no potiemu jira avanti,         
ma menumala, vinna mo Goria,
la lira ni la fìcia cchiù pisanti.

Cui risistìa? Cui potìa campara?
nu chilu de patati middi liri,
la vita ni custava troppu cara
ed era sempe china de suspiri.

Pe l’abitu, li scarpi, la cammisa
li sordi no rrescivi mu li cunti,
pua la matina pemmu fai la spisa
avivi mu li pigghi cu li jiunti.

De sta manera cchiù no si potìa,
li guai ni li cacciammi tutti quanti,
la Providenza ni mandau a Goria,
penzau la lira mu la fa pisanti.

Si mona a lu mercatu vai e t’affacci
cu nta la tasca cientu liri suli,
ti l’inchii pari, pari, li bisacci
e sordi ti nda resta e ti cunzuli.

Mastru Suncurzu ch’era dda a nu cantu,
sentìa de mastru Peppe stu parrara,
scangiastivu a Goria pe ncunu santu?
nci dissa, cca nc’è puocu de scialara.

Sentiti lu giornali cca chi dìcia,
dicia: Nulla è cambiato per la gente
se per comprare oggi la camicia
spendi lo stesso importo equivalente.

Mastru Suncurzu, vui a’ mu vi spiegati,
facitivi cchiù miegghiu capiscira,
negati ca nu chilu de patati
ni l’accattamu mona cu na lira?

Io no lu niegu, ca lu fattu è beru,                                                                             
ma no su li patati chi scalaru,
lu fattu è ca cacciaru ncunu zeru
e middi liri ad una l’appararu.

Lu ficiaru pe cu ava miliardi
chi pemmu fa li cunti no rescìa,
pe nui mparati sulu a pana e sardi,
a pana e sardi ni dassau Goria.