Pipi fhritti cu patati

Pipi fhritti cu patati

Ogni jiuornu nu problema
Si presenta a stu paisi
E no’ si trova lu sistema
Mu s’affruntanu li spisi.

E la sira manca a luci
E lu jiuornu no’ nc’e’ acqua
Si nc’e’ scuru ha mu t’agghuci
Cu a candila e jiuornu e Pasqua.

Troppu casi abbandunati
i rioni tutti vuoti
Li patrumi su emigrati
E tant’attri su jiusuoti.

Tra palazzi e palazzini
Nta salici, nta crimenza
Casi nuovi cu giardini
Fhu na vera provvidenza.

Ma si vai nta la righeggha
Nta lu spizzu o petrachjiana
No’ nc’e’ nugghu chi arribbeggha
Chi ti fherma o ti richjiama.

Puru piejiu è Santu Ruoccu
Natraccola cu pruscinu
E quandu tira lu sciruoccu
Mancu nc’e’ nu cardellinu.

Vidi gienti jiuornu e fhesta
Li dominichi e d’estati
Ncunu parta, torna e resta
Ca li cuosi su cangiati.

Veru chigghu chi già scrissi
Tanti casi su vacanti
Ma li gienti puru dissi
Fhanu vita confortanti.

Cui partiu e no’ tornau
E ncitta’ si trasferiu
Sapa sulu chi dassau
E penza a chigghu chi perdiu.

Li parienti chi partiru
E chi de tiempu su emigrati
Si ricordanu u profhumu
E Pipi fhritti cu patati,

Fhilatiegghi, pitta chjina
La poseggha gialineghha
Si ricordanu accussin
Sia lu tiestu ca’ limbeggha.

E si parra e suppressati
Capicoggha cu gambuni
Tutti cuosi ormai passati
Cuomu u vinu do’ serruni.

Tanti cuosi genuini
Chi restaru nta la mente
Cu profhumi sopraffini
La delizia de la gente.

E cui torna nta l’esrati
Pemmu trova li parienti
Penza sulu a li mangiati
E vo’ mu assaggia st’ingredienti.

Nu suffrittu e carni e puorcu
Quattru alivi ammazzarsti
Pipariegghi russi e l’uortu
E suppressati surrijiati.

Fhilatiegghi cu poseggha
Pollu arrostu cu patati
Dui stigghjiuoli de vudeggha
E nu tiestu e fhavulati.

Na nzalatera e tagghjiarini
Ncumpagnia de quattru amici
Uottu malangiani chjini
E tantu vinu de salici.

Certu, è propriu lu lavoru
Chi ti porta pe’ lu mundu
Pemmu vivi cu decori
E mu capisci ch’esta tundu.

Passi di Vita


Step di vita

Dimmi tu, chi stai fhaciendu
Chi rovisti nta sti carti
Esta sulu pierdi tiempu
No’ nda scianchi e i mienti e parti.

Vorìa propi pemmu vijiu
Sti quaderni, sti blocchetti
Vorìa puru mu li liejiu
Li paruoli e sti fhoglietti.

E nda scrivi tutti i jiuorni
Stai scriviendu nu romanzu
Scrivi puru quandu duormi
E assettatu puru a pranzu.

Certu, fhusti profhessori
Ma mo’, sini penzionatu
No’ fu certu ruosi e fiori
Ma si troppu appassionatu.

Scrivu stori ‘mpoesia
Cuntu cuosi de na vota
Ricuordu tutti amici mia
E de tuttu tiegnu nota.

Partu e quandu fhui cotraru
Chi jiocava nta lu passu
Jia a lu mastru de fhorgiaru
Pe lu riestu, sempre a spassu.

Nu ciole’, nu carriciegghu
Nu palloni mancu tundu
Nta i carrieri nu ribbiegghu
Chistu era “tuttu u mundu”.

Cu l’amici sempre ngiru
Cu na fhjiunda e na tagghjiola
Ni mancava lu respiru
Girijiandu nta rijiola.

Scrissi e quandu a lu palloni
Si jiocava a la Colonia
Nta lu campu, a ogni rioni
E faciamu babilonia.

Parmu, Giacumu e Vicienzu
Sandru, Brunu, Peppa e Totu
Io, Pasquali e si nci pienzu
Nc’era puru ncunu ignotu.

Tutti amici de cotrari
Cui venia de Rivenzinu
Cui abitava o Chjianalari
Sangiuseppe o nta Pruscinu.

Pua, la scola ni cangiau
Cui studiava si nda jiu
Nci fhu puru cu emigrau
Ma Jimmi avanti ngrazzi e Ddio.

Tutti fhicimu fhamigghjia
Cu fhigghjiuoli laureati
Fhu pe’ tutti meravigghjia
Ntelligenti e fhortunati.

L’onestà, rispettu e stima
E l’amicizia duratura
Sempre a stessa, cuomu prima
Settant’anni e ancora dura.

Mona, simu penzionati
Ogni tantu ni ncuontramu
A cui no’ po’ ch’esta acciaccatu
Cu telefhonu u chjiamamu.

Li ricordi

Li ricordi

Li ricordi sunu vita
Gia’ vissuta o trapassata
Su na cosa chi ti dicia
Ca ogni vita va apprezzata.

Quantu stori e chi tragedi
Chi cuntavanu l’anziani
Terremuoti, mal’annati
E gienti muorti cuomu cani.

Guierri e tanta distruzioni
Cu partia no’ ritornava
Tanta fhami si patìa
Cu avia terra la zzappava.

Nc’era puru cui sti cuosi
Li cuntava lacrimandu
Si parrava a ogni putifha
E ncampagna fhatigandu.

Lu rispettu, lu contegnu
Pe’ la morte de’ na vita
Si sentia nta tuttu u regnu
Era cchjiu’ de na fherita.

Cui tornava de la guerra
Era allegru, era fhelici
Cunzervaru vita e terra
E si scordaru i sacrifhici,

Cui perdiu na gamba imtera,
Cui nu vrazzu e cui na manu
Nci fhu’ puru cui moriu
Nta na terra cchjiu’ luntanu.

Quantu fhigghji senza patra
E mugghjieri, senza maritu
Cui restau, sarvau la patria
E tuttu fhu ricostruitu.

Tuttu mi restau ‘nta mente
De sta gente ndaffarata
Si zzappava, siminava
E s’invocava a bona annata.

Cui potia criscia nu puorcu
Avanzatu cu vrodati
De poseggha e salimuori
Abbundanti fhressurati.

Cui partia pe’ la campagna
Cu na viertula e lu ciucciu
No’ trovava la cuccagna
Jia e tornava cu lu crucciu.

Ma li mani chjini e cagghi
Fhuru orgogliu de la vita
Vinu, uogghjiu, ova e gagghj
E la casa era arricchita.

Tiempi duri, ma passati
Pecchi’ ojia si sta buoni
No’ nda cchjiu’ de disperati
E no’ si fhanu Cirimuoni.

Ma si guardi all’orizzonti
Nta qualsiasi continenti
Si bumbarda strati e ponti
No’ nc’e amori e sentimenti.

Chigghi povari abitanti
De’ fhigghjiuoli e de ‘mpotenti
Nta l’Europa e nta l’orienti
Sunu “stragi d’innocenti”.

Ogni tantu

Ogni tantu

Ogni tantu ni ncuntramu
Pe’ dovere e no’ pe’ sorte
Tutti assiemi u salutamu
Lu distinu de la morte.

Quandu ncunu vola ncielu
E si tratta de’ n’amicu
Nta lu sangu sienti jielu
E ti sienti nu mindicu

Tra l’amici tantu sdiegnu
E si parra cittu cittu
E si ricorda cu cuntiegnu
Lu destinu maledittu.

Cui ricorda tiempi jiuti
Cui ripenza a sciampagnati
Chigghji fhatti cchjiu’ sentuti
Tutti assiemi accumunati.

E si ripenza a nui cotrari
A li bravati e giovanotti
Quandu cuomu muntagnari
N’acchjiappevumu a cazzotti.

Si scarava nta salici
Nta trimalu e nta cavuri
Pe’ castagni e ncuna nuci
O arangi già maturi.

Jiemu a pruna sgagghaluori
O russi e tundi de’ sangiuanni
O lattuchi o pumadora
Procurandu tanti danni.

Ti ricuordi a Cacamuogghu
Cu i cerasi do’ cumpara
Si penzava: no’ nc’e’ nugghu
E nda pigghjiamu pe’ assaggiara.

Mentre tutti ndaffarati
Ni gustavumu u sapurl
De’ na percia e mpergulati
Tutti ntisimu u rumuri.

Propi vui cumpara caru
Mi portastuvu st’arcieri
Si u sapia ncunu panaru
Vi u portava volentieri.

E sta vota ni jiu bona
Ca a nui tutti canusciu
No’ badau mu ni li sona
Ni nda jimmi e si nda jiu.

Ti ricuordi quandu o Passu
Nc’era Cerchiu e Cicarruni
Chi pe’ igghji era nu spassu
Scilicandu a lu cafhuni?

E a Tillieci e Grigorinu
Chi jiocavanu a lu campo
Cu Vittoriu e Nicolinu
E pe’ nugghu nc’era scampu.

Nd’avia tanti jiocaturi
Chi pe’ nui fhuru d’esempiu
Tra ngegnieri e profhessuri
Chi pe’ tutti fhu nu tempiu.

Pinu Bretti e Attanasi
Cu li giometri Lo Russu
Mastroianni de Sambiasi
Era vi, na squatra e lussu.

Protu mporta de Nicastru
Mazzitelli cu Palmieri
Cu Bennardu nu pilastru
Sia Gentili ca Calvieri.

Nta stu mentre u “Commissariu”
Avia fhattu n’attra squatra
No nd’avia do circondariu
Ma ni trovava strata, strata.

Totu, Sandru cu De Ciccu
Pietru, Peppa e Pasqualinu
Giuanni, Ernestu, Mariu e Cicciu
E ni mbiscau cu Michelinu.

Tutti nui de quindicianni
No’ potiemu competira
Ed’allora cacciau a Giuanni
E penzau mu aggiusta a mira.

Misa genta d’esperienza
Cu Vittoriu e Nicolinu
Cu Battista la potenza
E l’agonismu e Grigorinu.

Sandru e Brunu emigraru
Li cchjiu scarzi si nda jiru
Parmu e Giacumu arrivaru
E a la squatra si jiungiru.

Tutti assiemi ni criscimmi
E fhu na squatra de temira
Chjianu chjianu maturammi
E faciemu na strimina.

Pua cangiau l’allenatori
E portaru a Banincasa
Cu Pasquali e Salvatori
Fhu na squatra valorosa.

E vinciemu a Catanzaru
A lu Pizzu e a tutti ngiru
Ma a la fhini ni fregaru
E a lu spareggiu ni vinciru.

Mi ricuordu a Soveratu
Cu lu campu a lidu e mara
Era majiu già inoltratu
E approfhittammi pe’ natara,

Menza squatra era mbrijiaca
C’havia jiutu o matrimuoni
E no’ bastau la rimpriscata
U ni risbigghjia buoni buoni.

Totu mporta addormentatu
Pietru e Giacumu sturduti
Puru Peppa era straniatu
Tutti l’attri stramortuti.

Quandu mai la squatra nostra
Avia perdutu cincu a zeru
Fhu disdetta e vera giostra
Nugghu nc’era cu penzieru.

Chi virgogna, e chi figura
Mu tornamu e sta manera
No’ fu mancu jiettatura
Mancu u gollu da bandiera.

Er. Ga.

Cunti e dici

Cunti e dici
di Er. Ga.

Mo mi cunti e pua mi dici
Duva fhusti ajieri sira
Ti dassai cu quattru amici
Ma ti pierzi pua de mira.

Io no’ sacciu e no’ mi spiegu
A chi vi serva st’adunata
E fazzu buonu e mo ti spiegu
Ca pe mia è na buffonata.

Chi nci truovi tu de stranu
Si ogni tantu ni vidimi
Tornau n’amicu americanu
E ni ncuntramu mu parramu.

De quand’ierumu cotrari
Ni criscimmi tutti assiemi
Pua arrivau lu militari
E cominciaru li problemi.

Cui partiu pe’ nta Milanu
Cui a Torinu, cui nta Roma
Nc’e’ cui jiu cchjiu’ luntanu
Mu si pigghja nu diploma.

Puru tuna si nci pienzi
Ti nda jisti pe’ cinc’anni
E no’ mi dira “su scemenzi”
E ca no’ provocasti danni.

Ti ricuordi chigghu trenu
Tuttu curmu, paru paru.
Chiggha puzza de vagoni
Cuomu fhussa “u tavernaru?”.

Nc’era puru cui partia
Cu na navi sdarrupata
Cu a speranza si nda jia
Nta l’America arriccuta.

L’attru jiuornu rientrau
Doppu appena cinquant’anni
Pemmu ncuntra a cui dassau
E l’amici do’ sangiuanni.

Fhorse ancora ti ricuordi
Ca abitavanu o Carvaru
Cuomu fhai pemmu ti scuordi
Mastru Ntuoni lu scarparu.

Risolava scarpi viecchj
Mpingia attacci e supatacchi
Tuttu ntuornu catapiecchj
E strati chjni de palacchi.

Già passaru cinquant’anni
E vo’ mu trova li sua amici
Puru chigghi catananni
E a stu puntu, chi nci dici?

Chiggha busta duva stacia?
Cu li fhotu de cotrari
Ha mu vijiu si nci piacia
E si ricorda i “betulari”.

Chigghi fhotu nta la villa
Nta lu campu o a lidu e mara
Si nci vena la scintilla
E si comincia a ricordara.

Già domanda e certi amici
Chi purtroppu no’ nci sunu
E no’ sai chi hai mu nci dici
E si è giustu e opportunu.

Cuomu fhai pemmu nci dici
Ca Michieli si nda jiu
Totu e Brunu, i miegghjiu amici
Si li chjiamau e li vozza Ddio?

De li fhimmini na stragi
Tra Rosetta cu Bettina
Nci mandamu dui suffragi
Ad’Antonella cu Cettina.

De Nicola, Giuanni e Vitu
Anna, Peppa e puru Lina
Certu resta allibitu
Fhu pe tutti na rovina.

Ma pecchi no’ nci parrati
De li fharzi de’ Don Mariu
De li Bettuli affollati
E vi scriviti nu sommariu.

De li sindaci passati
De lu mara sempre giallu
De li casi sdarrupati
O de’ i cerasi e Pinu Gallu.

De li squatri de palloni
Propi chiggha chi vinciu
Chi arrivau a la Promozioni
E de corpu pua fhalliu.

O de chigghi d’Acconia
Chi testardi vanu avanti
Chi perdia e pua vincia
E tutti quanti su cuntienti.

Si ha voglia mu camina
Lu portati a la Rugheggha
Ca nc’e’ all’umbra na panchina
E ncuntra ncuna vecchjiareggha.

O lu portati a Santu Lia
E s’e’ veru curinghisi
Vida puru Gizzeria
E lu Platanu de Vrisi.

Si nchjianati a la Contissa
E lu cielu esta serenu
Nta la testa già si fhissa
Sia lu jioniu ca u Tirrenu.

Ma purtroppu su convinta
Ca nta tutti st’adunati
Li discurzi su’ na fhinta
E cu lu vinu esagerati.

Ca l’amici su na scusa
Si a li carti fhai lu fhrancu
Ca ognunu e vui nd’abusa
Sia de russu ca de juancu.

Viva tu ca vivu io
Nu bicchieri tira n’attru
Nci vo’ sulu a manu e Ddio
Pemmu vi nda jietta quattru.
Er. Ga.

Le baracche di Curinga

Pino Sgromo

(Lamezia/Curinga )

Nato a Lamezia Terme, ma di Curinga, ha studiato al liceo scientifico di Lamezia Terme e poi Giurisprudenza all’università Statale di Milano. Lavora a Genova nella pubblica amministrazio­ne. Inizia a scrivere in dialetto componendo varie invettive sati­riche rappresentate nel contesto di manifestazioni di protesta. La poesia l’ha appresa grazie a suo padre che gli recitava vecchie po­esie dialettali. Oltre alle composizioni dialettali, da quando aveva quindici anni, scrive poesie in lingua italiana.

Le baracche di Curinga

Nta na prajia apparata
de lu viearnu e de lu vieantu
tutta Curnga a matinata
scindia a mara assai cuntientu.

Cu lu sula do’ matinu
cura n umbra s’allongava
de na cruci chi dicianu
ca lu postu prenotava.

Si levava tanti vuci
chi lu vieantu pua ’mbiscava
a lu cantu tantu duci
de u martiaddu chi pistava.

E ‘ncigniavi a scarricara
tavuluni e cannizzuàli
si mentieanu a fatigara
e li randi e li figghiuàli,

’nc è lu mastra cu u livieaddu
Cu è appricatu a lu scavara
cu è ’ngarbatu cu lu martiaddu
‘nd’ava tavuli e ’nchiovara.

‘j4ta nu lampa de colori
cuàmu passa la risacca
terminati su i lavori
ed è pronta la bbarracca,

està pronta la flirischera
già li letta su acconzati
e li commidi a mugghjiera
ava tutti preparati.

Cu i bbarracchi preparati
de sta ggiànti tantu stanca
fliinarmente era estati
senza nente mu ni manca.

L’aria muta da matina
‘nta lu cora si posava
cuàmu u sula supa a rina
quandu u joarnu ni portava.

Ogni juarno a matinata
si levava u piscatori
cu la barca carricata
jia mu pisca tri qoattr’ori.

Pua cchjiù tardu li pisciari
quasi quasi pè dispieattu
cu l’alici e i calamari
ni jettavano do lieattu.

E Nicola jia cantando
lu sentiano de lontano
rrobba bella sta arrivando,
mbicinati cchiano cchiano”.

Li cotrari arrossicati
si imbolavano nta mara
e na vota pua vagnati
no bbolianu cchiù tornara.

De ‘nta l’acqua pua nescianu
cu li mani ormai arrappatti
a bbarracca si ‘nda jianu
tutti quanti cchiù ‘ncamati,

e mangiavi a panza cchina
ma la fhami no passava
jivi allora ddà a vicina
e na tavula t’amprava

de patati o malangiani
o de surici de mara
cu chidd’ uagghjiu ‘nta li mani
‘nda mangiavi na coddara.

Pua si l’umbra da fhrischera
era poca e no bbastava
a pineta sai ca ‘nc’ era
duva ognunu s’arripava,

de la strata principali
de ‘nta 1’ arvuri sentivi
cchiddu cantu de cicali
e ‘nta n’attimu dormivi.

A la fhini de lu juàrnu
quiàdu u sula si curcava
ti dicia domana tuarnu
e ‘nta mmara si jettava.

‘Nta su scuru de la sira
ogni lume s’appicciava
e la vuci cuàmu u dira
de li puarti s’affacciava.

L’uacchi suli si chiudianu
e la vuci de lu mara
cu li stelli chi cadianu
ti fhacianu addormentara,

e lu vieantu chi fhuffhiava
de nu muarzu e cannizzola
tuttu quantu t’abbrazzava
quandu iàri ‘nta i linzola.

Sieantu ancora chidd’adduru
de lu lignu e de lu mara
chiuda l’uacchi ed è sicuru
no tu pua no ricordara.

L’AMURI E’ NU VIAGGIU ‘NTRENU

L’AMURI E’ NU VIAGGIU ‘NTRENU

Buragina Elia

(canto)

 Lu discu è virdi, ecco la speranza
Lu trenu li progetti chi hfacìmu
Li binari la strata chi sbattimu
Li vagoni la casa chi pensamu.

(il treno fischia e parte)
Mo chi ‘nviaggiu nui dui ni mentimu
Ostaculi pe’ strata no’ trovamu,
si discu russu pe’ casu vidimu
cu nu baciu d’amuri lu cangiamu.

(il treno fischia)
Eccu carina mia, stiamu arrivandu
A lu paisi chi si chiama AMURI,
sempre cchiù ni stacimu avvicinandu
duva tuttu ‘nci farannu tanti auguri.

(il treno fischia)
Ti canuscìvi ch’eri na zitella
Mo chi si randa si na bella hfigghjia
Mo chi arrivamu hformamu casicella
E intra n’apirìmu na hfamigghjia.

(il treno rallente, linea interrotta)
Scindìmu cara mia, dammi na manu
Ca sempre ricchi esser no’ potimu
Alcuna volta avìmu mu ni aiutamu
A modu ca la hfami no’ patimu.

(il treno fischia, linea aggiustata, camminare adagio)
E quandu vecchiarelli nui simu
La gioventù sempre ni ricordamu
Ma oggi chi la vita cominciamu
Cu stu baciu d’amuri ni ligamu. (si baciano)

(il treno fischia, si ferma, fine della corsa)

LU SCARPARU

LU SCARPARU

Buragina Elia

Cu ave scarpi rutti mu li porta
A la putihfa mìa, supra la chjiazza,
de’ sola nova ajiu grande scorta
chjiara cuomu la luci, senza chjiazza.

‘Na signora vinna pe’ nu taccu
Chi ruttu avìa, mi dissa: quantu pagu?
Duicientu liri, no’ sunu assai perbaccu
Mi guardau ‘nfacci e disse: siti magu. . . .

No’ sugnu magu, ma la vita stanca
A fara tac tac cu la sola
Nu cunticiegghu ajiu già a la banca
Si no’ guadagnu non’aumenta, vola.

E cu li tacchi mia vui v’arricchiti?
Na’ riduzioni la potiti hfara,
la rispundivi: ma vui paccia siti?
Nu cientu liri, l’hajiu de guadagnara.

O Dio, cu pocu tiempu chi perditi
Tantu ‘nci teniti a guadagnara?
Signora, si de ccà vui no’ nesciti
Cu mali garbi vi hfazzu scappara.

Siti tamarru, scusati ca vi chjiamu
De li ciabattini chistu e cchiù s’aspetta,
vinni cca vui, de tantu tiempu v’amu
ma mi ‘nda accuargiu, su puru io scorretta.

Suonnu

Suonnu

(Er. Ga.)

Quandu u stomacu l’hai chjinu
E a cuscienza l’hai pulita
Basta sulu nu cuscinu
E ti ricriji tutta a vita.

Ma quandu sini ndormiveglia
No’ controlli cchjiu’ la menta
E no’ sienti mancu a sveglia
E tanti cuosi ti rammenta.

Vajia ngiru nmodu stranu
Parra, senta e si ricorda
Ti riporta cchjiu’ luntanu
ggha ti dassa e si nda scorda.

Ti ritruovi a lu paisi
Cu l’amici de’ na vota
Tutti quanti curinghisi
Nta la chjiazza rumorosa.

Giuanni, ntuoni, totu e micu
Parmu, giacumu e vicienzu
Nugghu e nui fhu mai nimicu
Ed’e’ a chisti chi io pienzu.

Ni cuntavumu ogni jiuornu
Mu jiocamu a lu palloni
E non’era mancu scuornu
Pe’ cui era nu bidoni.

Li carrieri e li rioni
Tutti chjini de’ cotrari
Fhurbi, sbierti e bacchettoni
No’ cercavanu dinari.

Sulu jiuocu e passatiempu
Si jia ngiru e si scarava
Ma quandu ierimu nto campu
Puru a fhami ti passava.

Tuna Totu, jiuochi mporta
Sandru e Giacumu ndifhesa
Parmu e Cicciu  mu sumporta
Palla a Peppa, e i fha cinesa.

Brunu jioca all’ala destra
Giuanni fhacia lu terzinu
Nc’esta Ernestu a la sinistra
E stai sicuru ca vincimu.

E Vicienzu duva jioca?
Dissa Parmu a cumpagnia,
Cuomu a Micu mu s’apprica
E pemmu sta vicinu a tia.

Sandru e testa respingia
Pemmu sarva la difhesa
Mentre Giacumu cadia
Zumpa Totu e fha na presa.

Nta lu suonnu m’agitava
E volava campu campu
Sentia Peppa chi gridava
E fhicia gollu nta nu lampu.

Mentre ierumu abbrazzati
Ntisi fhorta nu fhrastuonu
Apru l’uocchji e su sparuti
Cchjiu’ veloci de lu truonu.

Mi ritruovu nzonnicchjiatu
Guardu e giru tuttu ntuornu
Era tuttu trasudatu
Pecchi’ tuttu era nu suonnu.

Er. Ga.

Amici

Amici

(Er. Ga.)

Non’e’ sulu nostalgia
Ca nc’e’ puru soffetenza
Ca no’ su’ duva voria
E suppuortu mpenitenza.

E non’e’ pecchi lu dici
Pe’ li gienti e pe’ li strati
Mi dispiacia pe’ l’amici
C’haju spessu trascurati.

No’ pretendu pemmu jiuocu
A calcetto o a lu palloni
Ma armenu pe’ nu puocu
Mu fhacimu li sbruffoni.

No’ su mancu espertu e carti
Com’è’ Parmu, com’è Cicciu
Ca pe’ igghi è propi n’arti
Ma pe’ mia è nu pasticciu.

Io, cu Giacumu e Vicienzu
Tutti tri malati e cora
Ni movimu cu discienzu
Cu a Speranza ca migliora.

Ma si pienzu ad’attri amici
Chi tra nui no’ nci su cchjiuna
Io no’ sacciu tu chi dici
Ca disperu pua decchjiuna

Ntuoni, Peppa, Rosa e Totu
Cu Michieli, Giuanni e Francu
Fhu nu veru terremuotu
Si nci pienzu sugnu  affrantu.

Troppu giuvini spariru
Nto’ momentu de la gloria
Nci fhu l’urtimu respiru
Ma restaru nta memoria.

Pe’ virtù, pe’ ntelligenza
Pe’ la bona educazioni
Nci bastava la presenza
E attiravanu attenzioni.

Si parrava de la scola,
De’ politica, elezioni
De’ Rivera e de’ Mazzola
Cu rispettu e cu passioni.

No’ mancava l’argomentu
Ne’ la grinta o nu palloni
Tuttu era nu turmientu
Ma de cchjiu‘ l’emigrazioni

Si penzava a cui partia
Cui de’ nui potia restara
mu guadagna si potia
E chi lavoru potia fhara.

Sandru e Brunu si nda jiru
Lu paisi abbandunaru
Pe’ l’America partiru
E de’ tandu no’ tornaru.

Nui chi fhummi fhortunati
E restammi a lu paisi
N’arranciammi pe’ li strati
Superandu fhami e crisi.

E sfruttammi l’occasioni
Chi la scola ni dunau
Conquistammi profhessioni
Chi ngghu e nui mai si sonnau.

Simu ancora tutti amici
Affettuosi e rispettosi
Fhuru tanti i sacrifhici
Ma de cora generosi