Li ricordi

Li ricordi

Li ricordi sunu vita
Gia’ vissuta o trapassata
Su na cosa chi ti dicia
Ca ogni vita va apprezzata.

Quantu stori e chi tragedi
Chi cuntavanu l’anziani
Terremuoti, mal’annati
E gienti muorti cuomu cani.

Guierri e tanta distruzioni
Cu partia no’ ritornava
Tanta fhami si patìa
Cu avia terra la zzappava.

Nc’era puru cui sti cuosi
Li cuntava lacrimandu
Si parrava a ogni putifha
E ncampagna fhatigandu.

Lu rispettu, lu contegnu
Pe’ la morte de’ na vita
Si sentia nta tuttu u regnu
Era cchjiu’ de na fherita.

Cui tornava de la guerra
Era allegru, era fhelici
Cunzervaru vita e terra
E si scordaru i sacrifhici,

Cui perdiu na gamba imtera,
Cui nu vrazzu e cui na manu
Nci fhu’ puru cui moriu
Nta na terra cchjiu’ luntanu.

Quantu fhigghji senza patra
E mugghjieri, senza maritu
Cui restau, sarvau la patria
E tuttu fhu ricostruitu.

Tuttu mi restau ‘nta mente
De sta gente ndaffarata
Si zzappava, siminava
E s’invocava a bona annata.

Cui potia criscia nu puorcu
Avanzatu cu vrodati
De poseggha e salimuori
Abbundanti fhressurati.

Cui partia pe’ la campagna
Cu na viertula e lu ciucciu
No’ trovava la cuccagna
Jia e tornava cu lu crucciu.

Ma li mani chjini e cagghi
Fhuru orgogliu de la vita
Vinu, uogghjiu, ova e gagghj
E la casa era arricchita.

Tiempi duri, ma passati
Pecchi’ ojia si sta buoni
No’ nda cchjiu’ de disperati
E no’ si fhanu Cirimuoni.

Ma si guardi all’orizzonti
Nta qualsiasi continenti
Si bumbarda strati e ponti
No’ nc’e amori e sentimenti.

Chigghi povari abitanti
De’ fhigghjiuoli e de ‘mpotenti
Nta l’Europa e nta l’orienti
Sunu “stragi d’innocenti”.