LU SCARPARU

LU SCARPARU

Buragina Elia

Cu ave scarpi rutti mu li porta
A la putihfa mìa, supra la chjiazza,
de’ sola nova ajiu grande scorta
chjiara cuomu la luci, senza chjiazza.

‘Na signora vinna pe’ nu taccu
Chi ruttu avìa, mi dissa: quantu pagu?
Duicientu liri, no’ sunu assai perbaccu
Mi guardau ‘nfacci e disse: siti magu. . . .

No’ sugnu magu, ma la vita stanca
A fara tac tac cu la sola
Nu cunticiegghu ajiu già a la banca
Si no’ guadagnu non’aumenta, vola.

E cu li tacchi mia vui v’arricchiti?
Na’ riduzioni la potiti hfara,
la rispundivi: ma vui paccia siti?
Nu cientu liri, l’hajiu de guadagnara.

O Dio, cu pocu tiempu chi perditi
Tantu ‘nci teniti a guadagnara?
Signora, si de ccà vui no’ nesciti
Cu mali garbi vi hfazzu scappara.

Siti tamarru, scusati ca vi chjiamu
De li ciabattini chistu e cchiù s’aspetta,
vinni cca vui, de tantu tiempu v’amu
ma mi ‘nda accuargiu, su puru io scorretta.