LU CANTU DE LA CRISI


LU CANTU DE LA CRISI

(Giovambattista Vono)


Ogni jornata
comincia e mora
cu’ una ’nzalata
de pumadora.

Mai li spaghetti,
mai carni ’n brodu:
de chistu modu
i po’ campà?

Dintra la casa
la fiamma è spenta;
uogghju no’ trasa,
ranu de nenta.

Cu’ nna cipudda,
chi mmancu abbunda,
pe’ nna sicunda
pietanza fa’.

Tutti ha mu avimu,
tutti ha mu damu:
si nno’ ssiggimu
cu echi ppagamu?

Chisti su’ ttiempi
tremendi e ’mpami,
quandu c’è ffami
pe’ tutti nd’ha.

Armenu tuna
vieni, Bettina,
cara pacchjuna,
bella riggina,

cu nu tua sguardu
mu mi cumpuorti,
pe’ mmu mi porti
la paci tu.

Giovambattista Vono